Deniz Otay (1993 -): Loredana Lipogram [Romanian]

Translated by Timothy Adès

Loredana

Dimineața părăsesc o locuință
care nu e a mea
și nu e plătită de mine
traversând puhoiuri dintr-o micuță groapă
din care aștept să vină dumnezeu
să mă scoată.

Fac drumul spre fabrică.

E o putere să ceri de la corp adaptare
și tot de la corpul înghesuit în autobuz
printre proletariatul distrus,
elevii cu ochii umflați,
să te țină în bunăstare.

La orele astea
pe sub layers, ca muncitorii din fabrică
când trec podul spre fabrică
sau calea ferată cu câini vagabonzi
și frică de antitetanos
oare cât sunt de frumoasă,
specială,
mai sunt?

Cum îți vine halatul muncitoresc,
prințesă extrasă din petreceri
și trai vegetal,
alunecând între ființe estice, buhăite
pe care nu le iubesc.

Despre experimentalism și mistică
e numai viața pe mess,
când trec poarta la fabrică
nu am autorități interne,
ierarhii de iubire.

Suntem dizgrațios de apropiați și
asemănători
ieșiți din case după bani
Viața la pontaj pune ceață
peste viața iluminaților privilegiați.

Au fost ani cu splendoare
continui să cred că a fost halucinație
și că munca e forță.

Însă dacă e să aleg –
suprema fericire derivată din carduri
diavoli și lux
în fața voastră mă plec.

Let’s see whether we need the letter E

Most mornings I walk out of a pad
that I don’t own
and didn’t pay for
I go past floods of humanity in a grotty ditch
in which I wait for god
to fix my way out
I go on to that factory I work in.
It’s tough to ask your body to adapt
and to ask your body in that crush of a bus
among our worn-down working class,
schoolkids with puffy drooping lids,
to guard you intact.
At that hour
in clothing as thick as a factory hand’s
as I cross a gangway to that factory
or railway tracks with stray dogs
and scary inoculations against toxic filth
I ask: just how alluring am I,
miraculous,
am I, still?

How might that work-coat suit you,
royal scion, torn away from nights of fun
and your world in blossom,
scrabbling among migrants with fat chops
that I’m not at all fond of.

As for philosophical inquiry and mysticism,
that’s only for typing in my PM box.
I go into that factory
having no instinct of authority,
no organisation chart of loving.

We are disastrously akin and
similar
going out to toil for a crust
clocking-on casts a blight on
your bright lights your insouciant fun.

Long ago I had so many months of glory
I think now that it was a hallucination
and that hard work is compulsory.
But if I was choosing –
the total bliss of buying with plastic
such diabolical luxury –
Calf of gold, I bow down!

Translation: Copyright © Timothy Adès

This entry was posted in Poems and tagged , . Bookmark the permalink.