Loredana Lipogram

Dimineața părăsesc o locuință care nu e a mea și nu e plătită de mine traversând puhoiuri dintr-o micuță groapă din care aștept să vină dumnezeu să mă scoată. Fac drumul spre fabrică. E o putere să ceri de la corp adaptare și tot de la corpul înghesuit în autobuz printre proletariatul distrus, elevii cu ochii umflați, să te țină în bunăstare. La orele astea pe sub layers, ca muncitorii din fabrică când trec podul spre fabrică sau calea ferată cu câini vagabonzi și frică de antitetanos oare cât sunt de frumoasă, specială, mai sunt? Cum îți vine halatul muncitoresc, prințesă extrasă din petreceri și trai vegetal, alunecând între ființe estice, buhăite pe care nu le iubesc. Despre experimentalism și mistică e numai viața pe mess, când trec poarta la fabrică nu am autorități interne, ierarhii de iubire. Suntem dizgrațios de apropiați și asemănători ieșiți din case după bani Viața la pontaj pune ceață peste viața iluminaților privilegiați. Au fost ani cu splendoare continui să cred că a fost halucinație și că munca e forță. Însă dacă e să aleg – suprema fericire derivată din carduri diavoli și lux în fața voastră mă plec.

Let’s see whether we need the letter E Most mornings I walk out of a pad that I don’t own and didn’t pay for I go past floods of humanity in a grotty ditch in which I wait for god to fix my way out I go on to that factory I work in. It’s tough to ask your body to adapt and to ask your body in that crush of a bus among our worn-down working class, schoolkids with puffy drooping lids, to guard you intact. At that hour in clothing as thick as a factory hand’s as I cross a gangway to that factory or railway tracks with stray dogs and scary inoculations against toxic filth I ask: just how alluring am I, miraculous, am I, still? How might that work-coat suit you, royal scion, torn away from nights of fun and your world in blossom, scrabbling among migrants with fat chops that I’m not at all fond of. As for philosophical inquiry and mysticism, that’s only for typing in my PM box. I go into that factory having no instinct of authority, no organisation chart of loving. We are disastrously akin and similar going out to toil for a crust clocking-on casts a blight on your bright lights your insouciant fun. Long ago I had so many months of glory I think now that it was a hallucination and that hard work is compulsory. But if I was choosing – the total bliss of buying with plastic such diabolical luxury – Calf of gold, I bow down!